Stațiunea Techirghiol

Techirghiol

Techirghiol a apărut pe o locuire grecească, urmată de una romană și apoi tătară, conform descoperirilor făcute de Vasile Pârvan, care afirma existența unei așezări greco-romane (Ulmetum), și  a reprezentat prima stațiune balneară de pe litoral, care își datora statutul lacului cu același nume,  apa acestuia având un conținut în clorură de sodiu ce depășește concentrația  apei mării de câteva ori. Nămolul sapropelic  a fost un alt factor natural care împreună cu aerul și apa au făcut din Techirghiol o stațiune căutată. Sfârșitul secolului al XIX-lea aduce pentru Techirghiol recunoaștere națională și internațională, fapt ce atrage numeroși  întreprinzători ce contribuie la dezvoltarea amenajărilor turistice și la urbanizarea localității.

Prima mențiune ca stațiune balneoclimatică maritimă se află în monografia doctorului Al. Șaabner-Tuduri, numită „Apele minerale și stațiunile climatice din România”, apărută în anul 1900.  În 1921 Techirghiolul era compus din două așezări: Techirghiol – sat și Techirghiol – Movilă sau Carmen Sylva. Stațiunea avea cazinou comunal, numeroase vile (Lucia, Ștefania, Adela, Păpușica, Jeanna, Maria Caranfil, Pastia, Zori de Zi etc.), hoteluri cu băi (Simionescu, Moloiu, Vasilescu etc.), clădiri pentru „băi reci” și debarcader.

Relevanța pentru stațiuni a concentrației ridicate de săruri minerale a apei și caracterul omogen al nămolului de Techirghiol este demonstrată de analizele făcute de dr. I.M. Dona în 1907, dr. Maximilian Popovici în 1922, chimiștii Elena și Petre Petrecu în anii 1924 și 1928, V. Crasu în 1936.

Techirghiol a beneficiat stabilimente de băi calde (1899 – primul stabiliment medical, piatra de temelie a balneologiei pe litoralul românesc) la Sanatoriul P.T.T., Sanatoriul Clement Popescu, Băile Vidrighin, etc., de instalații de băi reci. De asemenea existau stabilimente în care se aplicau comprese calde de nămol la primele în sanatoriile PTT și Clement Popescu.

Potrivit datelor statistice pentru Techirghiol dacă în 1896 erau înregistrați 25 vizitatori, în 1898 numărul lor ajunsese la 103 pentru ca în 1905 numărul să crească la 500. Realizarea căii ferate Constanța – Techirghiol între 1906-1907 a dus la sporirea numărului de vizitatori și creșterea numărului de investiții. În 1930, potrivit documentelor, Techirghiolul a fost vizitat de peste 24000 persoane. Durata sezonului era iunie-octombrie. Stațiunea reprezenta un model de conviețuire și interetnică a peste 10 de etnii.

Linia ferată, construită de administraţia CFR între anii 1916 – 1938, a avut trei etape, etapa Eforie Nord – Techirghiol, a doua, a fost finalizată în 1928. Încă din 1920, în Techirghiol funcţiona prima linie ferată particulară din judeţ, cu aprobarea Ministerului Industriilor şi Comerţului, construită şi exploatată de Toma Creţu. Linia avea 250 de metri lungime, 0,50 m ecartamentul, era tip Decauville şi lega hotelul „Cernat“ cu lacul.

În 1928 a avut loc primul Congres de talasoterapie la București, la care Techirghiolul a participat cu o expoziţie, pentru care a primit medalia de argint. În expoziție a fost expus nămol şi ape minerale, pentru a promova efectul lacului Techirghiol.