Mangalia

Mangalia

Mangalia este cunoscută din cele mai vechi timpuri pentru efectul curativ al izvoarelor sale termale, aici fiind tratate numeroase afecţiuni, de mare succes fiind tratamente care au la bază factori naturali de cură, precum: apa mării, nămol sapropelic extras din Lacul Techirghiol, ape mezotermale sulfuroase.

Datorită acestor calități, Mangalia a fost declarată în 1899, staţiune climaterică maritimă şi balneară din România, cu bogate ape minerale sulfuroase, clorurate, bicarbonate, sodice mezotermale. Prima analiza chimică a apelor termale din Mangalia a fost făcută de dr. Bernard în Laboratorul de chimie al Universității din București.

Pe malul lacului Mangalia, în vestul orașului, a fost ridicată în anul 1920 o Bază de tratament cu băi sulfuroase, iar în 1924 s-a construit Sanatoriul pentru copiii cu deficiențe osoase, pe un teren cedat de Primăria Mangalia. În aceeași perioadă au fost ridicate hoteluri care găzduiau turiștii: Hotel Comercial /Brusalis, Harpenis, Carnimo,  restaurante,  Crețu, Brusalis, Camalopol, Harduveli și un cazinou, astăzi toate sunt dispărute.

În anii ‘30 au fost ridicate pe faleză şi în nordul oraşului numeroase vile de vacanță ale unor personalități marcante: Nicolae Iorga, Mihail Manoilescu, Constantin Giurăscu, colonia de vară a Liceului Internat din Iaşi, T.A. Bădărău, Vasile Pârvan, Alexandru Vlahuţă, Gheorghe Mugur, Vasile Cârlova, Constantin Șt. Motaș, etc. În 1932, Bucur Pop, a început construirea unui hotel cu cinci etaje, pe care îl va vinde Institutului General de Asigurare a Funcţionarilor (IGAF), care va încheia construcţia abia în 1947.

În 1937, în nordul oraşului, Crucea Roşie a pus temeliile unui nou Sanatoriu Balnear pentru Copii, cu 200 de paturi (astăzi, corpul A al Spitalului Municipal).  La 17 iulie 1938 are loc inaugurarea căii ferate şi a Gării Mangalia în prezenţa savantului Nicolae Iorga.