Stațiunea Mamaia

Mamaia

Întemeietorul stațiunii Mamaia este considerat a fi Ion Bănescu, primarul Constanței, sub a cărui conducere au fost amenajate primele spații turistice, pe cordonul de nisip dintre Mare și Siutghiol.
o serie de cabine pentru baie pentru femei și bărbați. Stațiunea Mamaia a fost amenajată în anul 1906, amenajările se reduceau la două pavilioane terminate cu câte un foişor, dispunând fiecare de 56 de cabine, precum și 80 de gherete mobile (45 pentru bărbați și 35 pentru femei).

Inaugurarea primelor construcții a avut loc pe 22 august 1906, acestea fiind amenajate după planurile arhitectului peisagist Edouard Redont, în urma extinderii portului către plajele existente din sudul Constanţei și a mutării „băilor de mare” spre nord, respectiv în actuala Mamaia. Pentru a înlesni accesul turiștilor către Mamaia între gara Constanţa și stațiune se montează o linie de cale ferată pe traseul ocupat astăzi se află Bulevardul Mamaia.

Arhitectul Petre Antonescu face planul viitoarei staţiuni, iar arhitectul peisagist francez Edouard Redont este tocmit să deseneze plaja turistică şi locurile de promenadă. Cu un an înainte fusese deschisă calea ferată Constanţa – Mamaia Băi. Aceste prime construcții au reprezentat centrul activităților turistice din stațiune până la dispariția lor într-un incendiu în anul 1920.

După Primul Război Mondial, stațiunea se dezvoltă și începe amenajarea acesteia, odată cu construirea reședinței de vară a familiei regale și a construirii noului Cazinou. Construcția  palatului a  început în decembrie 1922, după proiectul arhitectului milanez Mario Stoppa și s-a desfășurat sub atenta supraveghere a Reginei, încheindu-se în anul 1927. Alături se va ridica și vila familiei Știrbei în anul 1930, precum și alte vile reprezentative ce au servit la locuințe de vară protipendadei din acele vremuri.

Un mare punct de atracție în dezvoltarea turistică și în atragerea turiștilor în stațiune l-a reprezentat ridicarea ansamblului Cazinoului, un ansamblu modernist, cu influențe Art Deco, ridicat după planurile arhitectului Victor Ștephănescu (1934-1935). Același arhitect construiește încă două vile, Vila Pretorian și Vila Luceafărul. Ansamblul este format din Pavilionul central, Restaurant, Corpurile laterale cu cabine, pod cu bar maritim. Urmează o perioadă în care se ridică hoteluri de lux, (Rex, Albatros) precum și alte vile reprezentative pentru arhitectura de vilegiatură. Dezvoltarea stațiunii a cunoscut ulterior două mari etape, între anii 1959-1965, când stațiunea s-a dezvoltat spre sud, iar partea nordică a fost extinsă între anii 1982-1985.