Palatul regal din Mamaia

Palatul regal din Mamaia

Cod LMI CT-II-m-A-02896

Construirea Palatului Regal și inaugurarea sa în anul 1927, au însemnat, printre altele, un model timpuriu de marketing și de promovare turistică, performat de Primăria Constanței, care a valorificat magnetismul public al Casei Regale a României, în beneficiul dezvoltării noii stațiuni turistice Mamaia, pe care o inaugurase în anul 1906. Familia regală a primit, în locul vechii sale reședințe din centrul Constanței, devenită inpracticabilă după distrugerile Primului Război Mondial, un teren de mari dimensiuni (34.968 mp) pe limba îngustă de uscat dintre Marea Neagră și lacul Siutghiol, ales, se pare, de însăși Regina Maria, fascinată de peisajul mirific al locului.

Construcția  palatului a  început în decembrie 1922, după proiectul arhitectului milanez Mario Stoppa și s-a desfășurat sub atenta supraveghere a Reginei, care i-a dat numele Kara-Dâlga (Valul Negru), până la finalizarea lucrărilor și inaugurare, în 22 august 1927. Regina a adus pământ negru, pentru flori şi legume, şi a acoperit nisipurile dunei dintre mare şi Siutghiol. Clădirea avea iniţial 35 de camere: 16 la subsol, 12 la parter şi 7 la mansardă, alături de sălile de serviciu. În Palatul acesta au locuit, în vremuri fericite, regele Ferdinand, regina Maria, regele Mihai, regina mamă Elena și musafiri iluștri.

Moartea Regelui Ferdinand, la nici un an după inaugurarea palatului, a determinat-o pe Regina Maria să renunțe la cea mai mare parte a reședinței de la Mamaia în favoarea nurorii sale, Regina Elena (în decembrie 1927) și să păstreze doar o parcelă de circa 3000 mp pe latura nordică a domeniului. Pe acest teren, Regina Maria a ridicat o mică vilă, care, reluând modelul palatului ”Tehna Juva” din ansamblul regal de la Balcic, avea minaret și terasă deschisă către mare.

După același model, pe partea opusă (pe latura sudică) a ansamblului reședinței regale, familia nobiliară Stirbey, apropiată Coroanei, a edificat, în perioada 1926-1930, propria reședință de vacanță cu minaret, după planurile aceluiași arhitect, Mario Stoppa, căruia prințul Barbu Stirbey,  îi încredințase și proiectul vilei sale din Brașov, finalizată în anul 1925.

În anul 1932, regele Carol al II-lea a decis înstrăinarea proprietăților regale din Mamaia, iar palatul este predat către Flotila de Hidroaviaţie (care funcţiona pe lacul Siutghiol) şi transformarea în Cazino al Ofiţerilor Aviatori. Naționalizat, după 1948, a fost reședința de vară a lui Gheorghe  Gheorghiu Dej, iar din anul 1970,  complexul „Castel“ format din restaurant, discotecă, piscină, a fost o destinație selectă a turismului românesc în perioada comunistă.